Relaxare la Dunăre – Pensiunea Doina

Concediul, vacanța au trecut,…școala și lucrul au început 🙂

Anul acesta, am ales să îmi petrec concediul pe meleaguri românești, destul de aproape de Timișoara (3 ore de mers cu mașina), la Eșelnița, pe malul Dunării. Am rezervat din timp 4 nopți la pensiunea Doina, pensiune de 3 stele cu recenzii destul de bune.

Mi-am dorit ca anul acesta să mă relaxez și să uit de grija gătitului, așa că pensiunea care am ales-o are restaurant cu mâncare bună, specifică zonei.

De obicei am mai fost cazată la pensiuni unde ni se punea totul la dispoziție, dar trebuia să ne gătim noi…și mergeam cu lista de cumpărături și cu mâncarea după noi.

Pensiunea Doina este destul de aproape de Orșova, la malul Dunării cu foișor, piscină, sezloguri, masă ping-pong, leagăn, pentru a ne creea tot confortul.

Priveliștea face totul, uiți de agitația orașului și de ritmul cotidian. Aici, respiri alt aer, timpul parcă trece mai greu, clima e diferită!

Chiar și seara, ne-am relaxat, dupa cină, pe pontonul pensiunii. Dacă ești puțin mai îmbrăcat, nu vei fii deranjat de țânțari. Aici, diminețile și serile sunt destul de răcoroase, chiar dacă e vară și e luna august.

Acesta este avantajul de a avea un restaurant aproape,… ai cam la orice oră, servicii disponibile, cum ar fi: să fii servit cu o înghețată la piscină sau pe sezlong. Încercați o cupă de înghețată tiramisu și una cu rom!

Această pensiune are 6 camere cu două intrări separate. Pot să zic că am fost norocoși, eu și soțul meu, pentru că am primit o cameră dublă, matrimonială cu vedere spre Dunăre, fără să fi specificat asta! O posibilă problemă poate fi cu locurile de parcare, deoarece în fața pensiunii încap maxim 3 mașini, iar dacă pentru fiecare cameră se vine cu o mașină, celelalte 3 mașini, parchează pe lângă pensiune, pe unde se poate. Din câte am înțeles, luna august este cea mai solicitată de turiști.

O cameră matrimonială este la pretul de 150 Ron. Am dat un avans de 150 Ron pentru prima seară, în momentul rezervării, iar restul i-am plătit în timpul sejurului. Mi-a plăcut că se poate plăti cu cardul atât consumația pentru bar, restaurant, cât și cazarea.

Pensiunea Doina, este frumos decorată, cu multe aranjamente florale. Apreciez curățenia și serviciile oferite. Am avut baie proprie în cameră, televizor cu cablu TV. Atentie!!!… Aerul conditionat trebuie plătit în plus, dacă doriți!

Dimineața, ieșeam pe balcon și mă simțeam norocoasă că sunt în concediu cu soțul meu și îmi pot petrece diminețile cu el, bucurându-ne de peisajul superb!

Am testat toate leagănele și tot ce se putea de pe lângă pensiune. E frumos locul exterior pensiunii, îngrijit, înconjurat de verdeața și flori.

Din păcate, piscina nu am testat-o, mi-a fost frică de apa mai rece, dar dacă aveam un jacuzzi cu apă caldă, nu aș fi refuzat 😀 .

Acum să vorbim și despre mâncare! Am făcut câteva poze la meniul pensiunii (poate vă ajută să vă faceți o idee). Mi s-au părut prețuri accesibile, porții destul de mari, mâncarea gustoasă.

This slideshow requires JavaScript.

Un avantaj enorm a fost micul dejun, la doar 10 lei/persoană, cu ceai, unt, gem, mezeluri, brânză, roșii, castraveți și la alegere: ouă ochiuri, omletă sau ouă fierte.

Soțul meu credea că putem noi încinge un grătar și să gătim, dar aici fiind restaurant, nu se poate găti pe cont propriu! Depinde ce vă doriți pentru un concediu sau ieșire!

Sunt câteva preparate cu pește care mi-au plăcut foarte mult: Ciorba de pește, Păstrav la grătar, Saramură de pește (deși foarte, foarte sărată pentru gustul meu, dar gustoasă), Clătite cu pește (excelente!!). Deși nu sunt fan brânză dulce, aici mi-a plăcut rețeta lor de Clătite cu brânză dulce la cuptor.

După atâtea feluri de mâncare, mai trebuie să facem și puțină mișcare, așa că am pornit în căutarea traseelor montane. Inițial, am căutat, cel mai usor traseu, neștiind dacă putem rezista să parcurgem un traseu de 4-6 ore. Am ales Traseul Ecoturistic Ciucaru Mare cu o lungime de 1,6 km, cu o durată de 2h. Traseul s-a dovedit a fi foarte… foarte usor pentru noi,… în 40 de minute, deja, ajunsesem în vârf, văzând o plăcuță cu sfârșitul traseului.

Până am găsit traseul, am făcut o plimbare cu mașina, bucurându-ne de unduirile Dunării, soseaua fiind pe marginea munților, ca un defileu. Am ajuns până la Svintia. Data viitoare poate ajungem la Berzasca, primul sat lacustru din România.

Am găsit mulți turiști, la Mănăstirea Mraconia și la statuia lui Decebal. Acolo erau și niște bărcuțe pentru plimbări pe Dunăre. Plimbarea era de 30 min, 30 lei – 35 lei de persoană.

În altă zi, am vizitat și orasul Orșova, unde mai ieșeam seara la o plimbare, sau de câte ori aveam nevoie de câte ceva de la supermarket. Orșova e un oras cu potențial, au o faleza care se întinde pe mulți kilometrii, dar din păcate se vede că nu s-au mai făcut investiții, pare un oraș afectat de trecerea anilor, deși e o zonă turistică, mi se pare un oras destul de sărac.

Ne-am hotărât să facem un tur complet cu barca pe Dunăre, o plimbare de 30 de km, cu plecarea din Orșova, cu un ghid care ne va explica fiecare obiectiv vizitat. Am căutat o șalupă acoperită, pentru că era o zi caniculară, și ne temeam să nu ne fie prea cald pe durata plimbării.

Ni s-a explicat fiecare obiectiv și totul a fost la superlativ! Am vizitat și Peștera Veterani (acces doar de pe apă), amenajată pentru turiști, însoțiți de un ghid ( taxa 4 lei / persoană). Recomand să aveți haine mai groase pentru plimbarea cu barca, o bandana sau ceva pentru urechi, ochelari sau ce vă mai poate folosi atunci când vântul bate cu putere și se simt tare curenții de aer! Noi nu am fost atât de pregătiți. În schimb am avut o sticlă de apă, care a fost necesară!

La un moment dat, după ce am vizitat toate obiectivele, ghidul bărcii, văzând furtuna în zare, a decis să ne adăpostim sub un pod, până se va mai liniști furtuna, zicându-ne că mai bine stăm acolo 30 de minute, maxim o oră, decât sa ne ude ploaia.

Am stat cam 20-30 minute sub pod și părea că s-a mai liniștit furtuna. Valurile erau din ce în ce mai mari, vântul bătea totuși cu putere. Simțeai că ești neputincios în mijlocul apei și, sincer, îmi doream doar să ajung cu bine la mal, de unde am plecat.

Navigam cu viteză din ce în ce mai mare, fulgera de zor, iar când aproape se vedea țărmul, de unde plecasem, din Orșova, cam la încă 15 minute de țărm, ne-a prins o adevărată furtună! Eram uzi din cap pâna în picioare, în cateva minute, nu a mai contat că barca era acoperită în partea de sus, ploaia bătea din față! Schimbasem locul cu soțul meu, să stau cu spatele, pentru că se simtea mai puțin curentul. Nici nu imi venea să cred că la plecare era cald și frumos. Oricum era anunțată ploaia, dupa atâtea zile de caniculă!

Am trăit o adevărată aventură pe Dunăre, dar mulțumim ghidului nostru că ne-a adus în siguranță pe mal, dar am avut un moment de palpitații atunci când, nu stiu din ce cauză, s-a oprit brusc, motorul șalupei. Am văzut că, și ghidul era surprins, dar l-a repornit și totul a fost bine, până la final! Mi-a fost teamă, recunosc,… dar toți aveam veste de salvare și am ajuns cu bine!

Mulțumim ghidului! Avem aici pagina lor de facebook, dacă vreți să aruncați o privire.

Chipul lui Decebal

Ne-am dat jos din șalupă, și nu știam unde să ne adăpostim, ploua cu găleata! Știam în apropiere un restaurant Apolodor, unde am stat cu o seară în urmă. Ajunși în fața restaurantului, parcă nu ne venea să intrăm, la cum arătam, dar o persoană de la restaurant, ne-a văzut prin geam și a venit să ne deschidă, oferindu-ne tot sprijinul! Fiind plecați de 3 ore pe Dunăre, simțeam că o toaletă și un ceai cald…e ceva dumnezeiesc 😀 !

Terasa Restaurantului Apolodor

Următoarele zile,  am vizitat Mănăstirea Sf. Ana, din Orșova, care se află mai la înălțime, față de oraș. Drumul care duce la mănăstire, e un drum micuț, parțial asfaltat.

Mănăstirea Sf. Ana din Orșova

Multă liniștie, înconjurată de natură și de mireasma florilor, un colț de rai, aș putea spune! Am urcat cu mașina până la mănăstire. Din câte am înteles, se poate rămâne și peste noapte aici, mai ales cei care vor să stea și participe la slujbele mănăstirii.

Pretextul nostru a fost să vizitam Portile de Fier I si II, dar și orașul Drobeta, care ne- încântat. La Portile de Fier I am fost însoțiți de un ghid și am ajuns în camera turbinelor, unde am aflat mai multe informații despre energie și construirea hidrocentralei. Acolo a fost interzisă fotografierea în camera turbinelor. Doar în prima parte unde am vizitat o parte din exponatele Muzeului Porților de Fier, se putea fotografia pentru o taxă de 10 lei. Intrarea la Porțile de Fier I, a fost 4 lei / adult.

Am bătut cale lungă și până la Porțile de Fier II, crezând că vom putea vizita ceva spectaculos ca la Porțile de Fier I, dar aici, după un drum pustiu și sate sărăcăcioase, am ajuns la o hidrocentrală mult mai mică, parcă nu la fel de îngrijită și nici urmă de vreun turist! Așa că am făcut cale întoarsă, dar măcar am încercat! Așa că la Porțile de Fier II, nu prea aveți ce vedea, mai bine vizitati altceva, dacă mai aveți timp!

Drobeta
Drobeta
Drobeta

În plimbarea nostră prin oraș, am văzut un turn frumos, ce mă ducea cu gândul la un castel din vechime. Nu ne-am lăsat până nu am ajuns în apropierea lui, dar din păcate, nu este accesibil publicului, deoarece se află în modernizare și conservare din anul 2010, dar încă nu e gata, deși pe plăcuța lui, am văzut că trebuia să fie gata în 2012 (suntem în 2016 acum). Hmm…greu merg lucrurile pe aici..! 

Castelul de apă

Un alt proiect mai norocos, recent reabilitat, este Cetatea Medievală a Severinului. Am făcut un tur singuri, nu am văzut să fie vreun ghid. Intrarea este liberă. Vă recomand să vizitați acest obiectiv turistic și poate să întrebați și de un ghid. În interiorul cetății, se găsește o construcție nouă, (poate prea nouă, prea modernă) cu pereți de sticlă, bănuiesc că acolo este personalul acestui loc și vă pot oferi mai multe informații.

Cetatea Severinului a fost un obiectiv frumos de vizitat, dar următoarele obiective, m-au lăsat total dezamăgită de cum merg lucrurile cu proiectele de reabilitare la noi. Următoarele obiective de pe listă, erau Muzeul Porților de Fier din Drobeta, Băile romane și Podului lui Traian.

Toate aceste obiective erau închise publicului, în reabilitare de ani buni și nu se știe data finalizării. Am fost acum mulți ani la Muzeul Porților de Fier din Drobeta și a fot cel mai complex muzeu românesc pe care l-am vazut vreodată !!! Avea chiar și un acvarium la subsol!

Băile romane arătau destul de bine, dar totul era îngrădit și închis publicului 😦 .

Băile romane

La Podul lui Traian, am fost cea mai dezamăgită, cum poți să lași totul în așa degradare și totuși să zici că ai facut/faci investiții și reabilitări??

Un loc lăsat în paragină, un șantier uitat de lume, doar în compania pescarilor care îsi văd de treaba lor liniștiți.

Podul lui Traian

img_5924img_5923

Păcat de peisajele frumoase pe care le avem!

Pe meleaguri românești, găsim de toate, lucruri noi, lucruri bune, dar și nepăsarea unora, locuri cu potențial, dar nu valorificate la maxim, nici măcar pe jumate din valoarea lor. Dunărea mereu va fi admirată, cautată de turiști! Oferă relaxare, aer curat și priveliști frumoase! Sunt persoane care merg în croaziere pe Dunăre de la Fetești la Marea Neagră, 7 nopți, all inclusive.

Mă bucur că am petrecut acest concediu pe lângă Dunăre, și vă recomand și vouă să faceți mici excursii în România, pentru că avem multe locuri nedescoperite!

Cu prietenie și dor de zilele de concediu,

Rodica

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s